1 |
ACĂȚÁvb. I. v. agăța.
|
2 |
ACĂȚÁ(acắț, át), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (Fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (Arg.) A obține, a dobîndi. – Var. agăța (și der. săi). Mr. acaț, cățari „a prinde”, istr. (a)coț „prind”. O [..]
|
3 |
ACĂȚÁv.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agaț [..]
|
4 |
ACĂȚÁ(acắț, át), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (Fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (Arg.) A obține, a dobîndi. – Var. agăța (și der. săi). Mr. acaț, cățari „a prinde”, istr. (a)coț „prind”. O [..]
|
5 |
ACĂȚÁvb. I. v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
6 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
7 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
8 |
ACĂȚÁv.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agaț [..]
|
9 |
ACĂȚÁ(acắț, át), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (Fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (Arg.) A obține, a dobîndi. – Var. agăța (și der. săi). Mr. acaț, cățari „a prinde”, istr. (a)coț „prind”. O [..]
|
10 |
ACĂȚÁvb. I. v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
11 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
12 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
13 |
ACĂȚÁv.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agaț [..]
|
14 |
ACĂȚÁ(acắț, át), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (Fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (Arg.) A obține, a dobîndi. – Var. agăța (și der. săi). Mr. acaț, cățari „a prinde”, istr. (a)coț „prind”. O [..]
|
15 |
ACĂȚÁvb. I. v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
16 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
17 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
18 |
ACĂȚÁv.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agaț [..]
|
19 |
ACĂȚÁvb. I. v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
20 |
ACĂȚÁv.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agaț [..]
|
21 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
22 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
23 |
ACĂȚÁ(acắț, át), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (Fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (Arg.) A obține, a dobîndi. – Var. agăța (și der. săi). Mr. acaț, cățari „a prinde”, istr. (a)coț „prind”. O [..]
|
24 |
ACĂȚÁ(acắț, át), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (Fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (Arg.) A obține, a dobîndi. – Var. agăța (și der. săi). Mr. acaț, cățari „a prinde”, istr. (a)coț „prind”. O [..]
|
25 |
ACĂȚÁvb. I. v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
26 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
27 |
ACĂȚÁv.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agaț [..]
|
28 |
ACĂȚÁvb. I v. agăța. verb tranzitiv acăța
|
29 |
ACĂȚÁv.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agaț [..]
|
30 |
ACĂȚÁv.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agaț [..]
|
31 |
ACĂȚÁv.(Mold.), agățà (Munt.) 1. a prinde de un cuiu: agăț haina să se usuce; 2. a (se) apuca cu unghiile de ceva (spre a se urca): mulțimea s’acață greu pe ziduri AL.; 3. fig. a se lega de cineva: se agaț [..]
|
<< ACÁȚ | ACATAFAZÍE >> |