accidentali, -e, adj. Întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.

adj. Întâmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental].

adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesențial. (< fr. accidentel)

accidentali, -e, adj. Întâmplător; p. ext. secundar, neesențial. – După fr. accidentel.

adj. 1. v. întâmplător. 2. neesențial, secundar. (Un aspect ~ al problemei.)

adj. m., pl. accidentáli; f. sg. accidentálă, pl. accidentále

adj. (d. accident; fr. accidentel). Întîmplător, neprevăzut: întîlnire accidentală. Adv. Din întîmplare.

adj. întâmplător. Secundar, neesenţial. [fr. accidental]

adj. Întâmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental].

adj. Întâmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental]. adjectiv accidental

accidentali, -e, adj. Întâmplător; p. ext. secundar, neesențial. – După fr. accidentel. adjectiv accidental

adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesențial. (< fr. accidentel) adjectiv accidental

adj. (d. accident; fr. accidentel). Întîmplător, neprevăzut: întîlnire accidentală. Adv. Din întîmplare. adjectiv accidental

adj. m., pl. accidentáli; f. accidentálă, pl. accidentále adjectiv accidental

a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. din întâmplare. adjectiv accidental

accidentali, -e, adj. întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel. adjectiv accidental

accidentali, -e, adj. Care se datorește unui accident, care se ivește sau se petrece din întîmplare, în mod neprevăzut sau neașteptat; întîmplător; p. ext. neesențial. În numeroase experiențe, neglijî [..]

Œntƒmplator