s.f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare; miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [< fr. arôme, it., lat., gr. aroma].

s. f. 1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum. 2. substanța însăși. (< fr. arome, lat., gr. aroma)

s. v. mireasmă.

s. f., g.-d. art. arómei; pl. aróme

f., pl. e (vgr. ároma). Miros plăcut (maĭ ales vegetal), parfum, mireazmă.

vb.I v. aromi.

vb. I. v. aromi.

În fizica particulelor, aroma reprezintă un număr cuantic, ca proprietate a particulelor, în strânsă legătură cu interacţiunea slabă. În teoria electroslabă aroma se poate schimba. În cromodinamica cu [..]

Aroma olfactiva care se degaja dintr-un vin si pe care o putem numi si fruct, sau parfum, sau buchet primar, sau buchet de baza. Aroma, de fapt, provine in primul rand din strugure; fiind specifica fi [..]

În fizica particulelor, aroma reprezintă un număr cuantic, ca proprietate a particulelor, în strânsă legătură cu interacţiunea slabă. În teoria electroslabă aroma se poate schimba. În cromodinamica cu [..]

Parfumul sau mirosul ceaiului infuzat, variind de la vag la bogat, floral si altele.

s.f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare; miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [< fr. arôme, it., lat., gr. aroma].

s.f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare; miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [< fr. arôme, it., lat., gr. aroma]. substantiv feminin aromă

s. f. 1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum. 2. substanța însăși. (< fr. arome, lat., gr. aroma) substantiv feminin aromă

f., pl. e (vgr. ároma). Miros plăcut (maĭ ales vegetal), parfum, mireazmă. substantiv feminin aromă

s. f., g.-d. art. arómei; pl. aróme substantiv feminin aromă

f. miros, parfum, principiul odorant al vegetalelor: aroma vaniliei. substantiv feminin aromă

vb. I. v. aromi. verb tranzitiv aroma

vb. I v. aromi. verb tranzitiv aroma

vb. I v. aromi. verb tranzitiv aroma

vb. I. v. aromi. verb tranzitiv aroma

vb. I v. aromi. verb tranzitiv aroma

vb. I v. aromi. verb tranzitiv aroma

vb. I. v. aromi. verb tranzitiv aroma

vb. I v. aromi. verb tranzitiv aroma

vb. I v. aromi. verb tranzitiv aroma

Miros agreabil.

, arome, s.f. Emanaþie a unor substanþe plãcut mirositoare (ºi cu gust plãcut); miros tare ºi plãcut; mireasmã, parfum. ♦ Substanþã care dã unui produs miros sau gust plãcut. – Din fr. arôme, lat. aro [..]

aroma

miasmă, duhoare