bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Din fr. bivalent.

adj. 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori. [< fr. bivalent].

adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociați în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. (< fr. bivalent)

bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Fr. bivalent.

adj. (CHIM.) divalent.

adj. m., pl. bivalénți; f. sg. bivaléntă, pl. bivalénte

Procesul de punere la dispozitie de energie pentru incalzire de catre doi producatori de energie diferiti poarta denumirea bivalent. Bivalent este opusul lui monovalent.Regimul de functionare bivalent [..]

adj. 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori. [< fr. bivalent]. adjectiv bivalent

adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociați în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. (< fr. bivalent) adjectiv bivalent [..]

bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Fr. bivalent. adjectiv bivalent

adj. m., pl. bivalénți; f. bivaléntă, pl. bivalénte adjectiv bivalent

bivalenți, -te, adj. 1. Care are două roluri, două funcții. 2. (Chim.) Care are valența doi. – Din fr. bivalent. adjectiv bivalent

bivalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. Oxigenul este bivalent. adjectiv bivalent

adj. 1. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. 2. Care are două valori. [< fr. bivalent]. adjectiv bivalent

adj. 1. (despre elemente chimice) care are valența 2; divalent. 2. cu cromozomi omologi asociați în perechi în profaza meiotică. 3. (fig.) care are două valori. (< fr. bivalent) adjectiv bivalent [..]

bivalenți, -te, adj. (Despre un element sau un radical chimic) Care are valența doi. – Fr. bivalent. adjectiv bivalent

adj. m., pl. bivalénți; f. bivaléntă, pl. bivalénte adjectiv bivalent

bivalenți, -te, adj. 1. Care are două roluri, două funcții. 2. (Chim.) Care are valența doi. – Din fr. bivalent. adjectiv bivalent

bivalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Cu două valențe. Oxigenul este bivalent. adjectiv bivalent

(în genetică) structură formată din conjugarea cromozomilor homologi, în profaza primei diviziuni meiotice. Fiecare bivalent este constituit din patru cromatide (fiecare homolog are două cromatide), f [..]

Element chimic care prezinta doua valente; divalent. In citologie, structura alcatuita dintr-o pereche de cromozomi omologi.

se spune despre un element chimic care posedă o putere de combinare egală cu cea a doi atomi de hidrogen.