s. n. Ingredient, mirodenie. [fr. condiment, lat. condimentum]

s.n. Substanță (picantă) care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă. [Pl. -te. / < lat. condimentum, cf. fr. condiment].

s.n. Substanță (picantă) care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă. [Pl. -te. / < lat. condimentum, cf. fr. condiment]. substantiv neutru condiment

s. n. ingredient care se adaugă la o mâncare pentru a o face mai gustoasă; mirodenie. (< fr. condiment, lat. condimentum) substantiv neutru condiment

n., pl. e (lat. condimentum, d. condire, a drege bucatele. V. condit). Dres p. bucate (ca sarea, piperu, muștaru, vanilia ș. a.). substantiv neutru condiment

s. n., pl. condiménte substantiv neutru condiment

n. substanță ce dă gust bucatelor și deschide pofta de mâncare. substantiv neutru condiment

Ingredient adaugat in mancare pentru a-i conferi aroma sau gust.

, condimente, s.n. Nume dat unor substanþe (picante) de origine mineralã, vegetalã, animalã sau de sintezã care, adãugate unor produse alimentare, le conferã un gust sau o aromã specificã, plãcutã; in [..]

condiment;ingredient