1 |
FRUNTARTermen care desemnează juridic o întemeiere de instituţie monastică, cu garanţii pentru supravieţuire după dispariţia întemeietorilor. A fost concepută în vremea împăratului Iustinian I (sec. VI) şi p [..]
|
2 |
FRUNTARn., pl. e (lat. frontale). La frîŭ, cureaŭa de la fruntea caluluĭ. Ban. Grinda de deasupra ușiĭ. V. fronton. substantiv neutru fruntar
|
3 |
FRUNTARs. n., pl. fruntáre substantiv neutru fruntar
|
4 |
FRUNTARn. 1. cureaua de pe fruntea calului; 2. stratul pietrelor morii. [Lat. FRONTALE]. substantiv neutru fruntar
|
<< FRONTISPICIU | GOTIC >> |