1 |
abațíes.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].
|
2 |
abațíes. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia)
|
3 |
abațíes. f., art. abațía, g.-d. art. abațíei; pl. abațíi, art. abațíile
|
4 |
abațíef. (it. abbazía și badía, d. lat. abbátia, pop. abbatía). Mînăstire (condusă de un abate saŭ de o abatesă). V. stăreție.
|
5 |
abațíes.f. (bis.) 1 Instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă. ♦ Mănăstire catolică unde se află această instituție. Aba [..]
|
6 |
abațíes.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].
|
7 |
abațíes.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia]. substantiv feminin abație
|
8 |
abațíef. (it. abbazía și badía, d. lat. abbátia, pop. abbatía). Mînăstire (condusă de un abate saŭ de o abatesă). V. stăreție. substantiv feminin abație
|
9 |
abațíes.f. (bis.) 1 Instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă. ♦ Mănăstire catolică unde se află această instituție. Aba [..]
|
10 |
abațíef. mănăstire mare catolică: abația din Westminster. substantiv feminin abație
|
11 |
abațíes. f., art. abațía, g.-d. art. abațíei; pl. abațíi, art. abațíile substantiv feminin abație
|
<< abatorizá | abc >> |