1 |
abate, vb. III. 1. tranz., refl., intranz. A (se) îndepărta (de la o direcţie stabilită, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc). A (se) opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul iniţial). 2. Refl. A se produce un cataclism natural, o nenorocire etc. 3. Refl. şi intranz. A i se năzări cuiva ceva. 4. Tranz. A întrista, a dep [..]
|
2 |
abatetitlu dat superiorului unei abații. | titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. | (''v.tranz., refl. și intranz.'') a (se) îndepărta (de la o direcție apucată, ''f [..]
|
3 |
abateSuperiorul unei mănăstiri autonome.
|
4 |
abatem. egumen, stareț (la Catolici). substantiv masculin abate
|
5 |
abatev. 1. a depărta, a înlătura: a abate un car din drum; 2. a-i veni cuiva pe neașteptate (o dorință, un gând): ce-i abătuse? 3. a se depărta: se abate din cale; fig. se abate dela subiect; 4. a se opri [..]
|
6 |
abatev. 1. a depărta, a înlătura: a abate un car din drum; 2. a-i veni cuiva pe neașteptate (o dorință, un gând): ce-i abătuse? 3. a se depărta: se abate din cale; fig. se abate dela subiect; 4. a se opri [..]
|
7 |
abatev. 1. a depărta, a înlătura: a abate un car din drum; 2. a-i veni cuiva pe neașteptate (o dorință, un gând): ce-i abătuse? 3. a se depărta: se abate din cale; fig. se abate dela subiect; 4. a se opri [..]
|
8 |
abatea se linisti;a se potoli
|
<< aba | solace >> |