abstracți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este gândit în mod separat de înfățișarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detașat de obiec [..]

abstracți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care rezultă din separarea și generalizarea însușirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detașat de obiect [..]

adj. (op. concret) Care este rezultatul unei abstracții; care este imperceptibil prin simțuri. ◊ (Mat.) Număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; (gram.) substantiv abstract = su [..]

I. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real. ◊ în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr [..]

abstracți, -te, adj. 1. Care rezultă din separarea și generalizarea celor mai esențiale particularități proprii unui grup de fenomene; care este detașat de raporturi sau de legături concrete. Știință [..]

adj. 1. teoretic. (Ipoteze ~.) 2. conceptual, noțional. (Conținut ~ al unui enunț.) 3. nonfigurativ. (Artă ~.)

adj. m. (sil. mf. abs-), pl. abstrácți; f. sg. abstráctă, pl. abstrácte

s. n. (sil. mf. abs-), pl. abstrácte

adj. (lat. abstractus; abs, de la, și tráhere, a trage). Care arată calitatea unuĭ lucru făcînd abstracțiune de el = albeață bunătate. Metafizic, greŭ de înțeles: științe abstracte, scriitor abstract. [..]

, abstracþi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care rezultã din separarea ºi generalizarea însuºirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detaºat de obiec [..]

1. adj. Rezultat din separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale unui grup de obiecte sau de fenomene; care este considerat independent, detaşat de obiecte, de fenomene sau de relaţiile în care există în realitate. 2. adj. Conceput în mod prea teoretic;p. ext. greu de înţeles din cauza lipsei de ilustrări concrete. 3. s. n., adj. (Cuv [..]

adj. (op. concret) Care este rezultatul unei abstracții; care este imperceptibil prin simțuri. ◊ (Mat.) Număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; (gram.) substantiv abstract = su [..]

adj. (op. concret) Care este rezultatul unei abstracții; care este imperceptibil prin simțuri. ◊ (Mat.) Număr abstract = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; (gram.) substantiv abstract = su [..]

adj. (lat. abstractus; abs, de la, și tráhere, a trage). Care arată calitatea unuĭ lucru făcînd abstracțiune de el = albeață bunătate. Metafizic, greŭ de înțeles: științe abstracte, scriitor abstract. [..]

abstracți, -te, adj. 1. Care rezultă din separarea și generalizarea celor mai esențiale particularități proprii unui grup de fenomene; care este detașat de raporturi sau de legături concrete. Știință [..]

a. 1. care exprimă calitatea în afară de obiectul ei (o pură creațiune a spiritului): negreață, bunătate; științe abstracte, științe pure ca matematicele, în opozițiune cu cele aplicate; 2. fig. greu [..]

abstracți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care este gândit în mod separat de înfățișarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detașat de obiec [..]

abstracți, -te, adj. (În opoziție cu concret) Care rezultă dintr-un proces de abstracție, care este detașat de raporturi sau de legături concrete. Tratare abstractă ◊ Susținând că adevărul este totdea [..]

abstract;a separa;rezumat

concret, palpabil, sesizabil

Abstract (lat. abstractus, part. lui abstrahere „a scoate din" ; FILOZ.), categorie filozofică opusă concretului, care desemnează cunoașterea proprietălilor esențiale și generale ale obiectelor și fen [..]

Abstract (lat. abstractus, part. lui abstrahere „a scoate din" ; FILOZ.), categorie filozofică opusă concretului, care desemnează cunoașterea proprietălilor esențiale și generale ale obiectelor și fen [..]