1 |
abuza(''v.intranz.'') a folosi ceva excesiv, fără măsură. | (''v.intranz.'') a comite un abuz.
|
2 |
abuzavb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr. abuser].
|
3 |
abuzavb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)
|
4 |
abuzavb., ind. prez. 1 sg. abuzéz; 2 sg. abuzézi, 3 sg. și pl. abuzeáză
|
5 |
abuzavb. intranz. l. A folosi ceva în mod excesiv. 2. A comite nedreptăţi, incorectitudini, profitând de o anumită situaţie. [fr. abuser]
|
6 |
abuzavb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr. abuser].
|
7 |
abuzavb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr. abuser]. verb abuza
|
8 |
abuza(a ~) vb., ind. prez. 3 abuzeáză verb abuza
|
9 |
abuzav. 1. a întrebuința rău, a se folosi rău de ceva; 2. a amăgi, a înșela. verb abuzà
|
10 |
abuzavb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr. abuser]. substantiv feminin abuza
|
11 |
abuzavb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăți, incorectitudini profitând de o anumită situație. [< fr. abuser]. verb abuza
|
12 |
abuza(a ~) vb., ind. prez. 3 abuzeáză verb abuza
|
13 |
abuzav. 1. a întrebuința rău, a se folosi rău de ceva; 2. a amăgi, a înșela. verb abuzà
|
<< nou | enjoy >> |