adj., s.m. și f. (Jur.) (Parte) care acceptă, care-și dă consimțământul. [< fr. acceptant].

adj., s. m. f. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract. (< fr. acceptant)

adj. m., pl. acceptánți; f. sg. acceptántă, pl. acceptánte

adj. (lat. accéptans, -ántis, fr. acceptant). Care acceptă (o poliță).

persoana care accepta oferta facuta de o alta persoana numita ofertant de a incheia cu acesta un contract (de credit., de export, de productie, de livrare, de prestari servicii, etc.).

adj., s.m. și f. (Jur.) (Parte) care acceptă, care-și dă consimțământul. [< fr. acceptant].

adj., s.m. și f. (Jur.) (Parte) care acceptă, care-și dă consimțământul. [< fr. acceptant]. adjectiv acceptant

adj., s. m. f. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract. (< fr. acceptant) adjectiv acceptant

adj. (lat. accéptans, -ántis, fr. acceptant). Care acceptă (o poliță). adjectiv acceptant

m. cel ce semnează un accept. adjectiv acceptant

adj., s.m. și f. (Jur.) (Parte) care acceptă, care-și dă consimțământul. [< fr. acceptant]. adjectiv acceptant

adj., s. m. f. (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract. (< fr. acceptant) adjectiv acceptant

adj. (lat. accéptans, -ántis, fr. acceptant). Care acceptă (o poliță). adjectiv acceptant

m. cel ce semnează un accept. adjectiv acceptant

Persoana care accepta oferta facuta de o alta persoana numita ofertant de a incheia cu acesta un contract (de credit., de export, de productie, de livrare, de prestari servicii, etc.).

Persoana care, facand unaccept,isi asuma o obligatie in cadrul unui raport juridic preexistent sau al unui raport juridic ce astfel se naste.