1 |
apozițiúnes.f. v. apoziție.
|
2 |
apozițiúnef. (lat. apposítio, -ónis. V. com-, de-, ex-, pro- și su-pozițiune). Alăturarea a doŭă substantive, din care al doilea e epitetu celuĭ dintîĭ: Carol regele Românilor. – Și -íție.
|
3 |
apozițiúnes.f. v. apoziție.
|
4 |
apozițiúnef. (lat. apposítio, -ónis. V. com-, de-, ex-, pro- și su-pozițiune). Alăturarea a doŭă substantive, din care al doilea e epitetu celuĭ dintîĭ: Carol regele Românilor. – Și -íție. substantiv feminin ap [..]
|
5 |
apozițiúnef. Gram. alăturarea a două substantive din care al doilea servă de epitet celui dintâiu: orașul Roma; Attila, biciul lui D-zeu. substantiv feminin apozițiune
|
6 |
apozițiúnes.f. v. apoziție. substantiv feminin apozițiune
|
7 |
apozițiúnef. (lat. apposítio, -ónis. V. com-, de-, ex-, pro- și su-pozițiune). Alăturarea a doŭă substantive, din care al doilea e epitetu celuĭ dintîĭ: Carol regele Românilor. – Și -íție. substantiv feminin ap [..]
|
8 |
apozițiúnef. Gram. alăturarea a două substantive din care al doilea servă de epitet celui dintâiu: orașul Roma; Attila, biciul lui D-zeu. substantiv feminin apozițiune
|
<< apoteoză | apozițiune >> |