s.n. 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. [..]

s.n. ~ 3. (Inform.) Informație care însoțește o categorie sintactică.

s. 1. v. însușire. 2. v. apelativ.

s. v. emblemă, epitet, simbol.

s. n. (sil. -tri-), pl. atribúte

n., pl. e (lat. attribútum). Ceĭa ce e propriŭ, (particular) cuĭva: imensitatea e unu din atributele luĭ Dumnezeŭ. Simbol: o sabie, o balanță sînt atributele Dreptățiĭ. Log. și Gram. Ceĭa ce se afirmă [..]

s. n. însuşire (esenţială) a unui obiect. (Concr.) Semn distinctive, simbol. [fr. attribute, lat. attributum]

caracteristica reprezentativa pentru produse, care are scop informativ si este afisata in pagina cu detaliile produsului. De exemplu, pentru un tricou, atributele pot fi culoare, marime, material etc.

s.n. 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. [..]

s.n. 1. Însușire esențială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziție, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. [..]

s.n. ~ 3. (Inform.) Informație care însoțește o categorie sintactică. substantiv neutru atribut

n., pl. e (lat. attribútum). Ceĭa ce e propriŭ, (particular) cuĭva: imensitatea e unu din atributele luĭ Dumnezeŭ. Simbol: o sabie, o balanță sînt atributele Dreptățiĭ. Log. și Gram. Ceĭa ce se afirmă [..]

(a-tri-) s. n., pl. atribúte substantiv neutru atribut

n. 1. ceea ce-i propriu unei persoane sau unui lucru: sborul e atributul păsărilor; 2. semn distinctiv, simbol: atributele regalității; 3. Gram. vorba care determină sau califică subiectul. substantiv [..]

, atribute, s.n. 1. Însuºire (esenþialã) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundarã a propoziþiei, care determinã un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attr [..]

În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat pri [..]

În gramatică, atributul este o parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau altă parte de vorbire cu valoare de substantiv (pronume, numeral), individualizând cuvântul determinat pri [..]