1 |
AUTOCRÁTORs. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator)
|
2 |
AUTOCRÁTORs. v. autocrat, potentat.
|
3 |
AUTOCRÁTORs. m. (sil. a-u-to-cra-), pl. autocrátori
|
4 |
AUTOCRÁTORtermen foarte vechi, care desemna caracterul absolut si independenta totala a puterii imperiale în raport cu oamenii, singurul lui control fiind Dumnezeu. (En Christo to Theo Pistos Basileus - împarat [..]
|
5 |
AUTOCRÁTORs. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator) substantiv masculin autocra [..]
|
6 |
AUTOCRÁTOR(înv.) (a-u-to-cra-) s. m., pl. autocrátori substantiv masculin autocrator
|
7 |
AUTOCRÁTOR, autocratori, s.m. (Înv.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Din ngr. autokrátor.
|
<< AUTOCRATÍSM | AUTOCRÍTIC ~că (~ci >> |