care crede prea ușor, fără a cerceta mai de aproape, care se încrede lesne în cineva sau în ceva. | :''O ființă '''credulă'''.''

, -ă, creduli, -e Care crede uşor fără a cerceta; care are încredere lesne în cineva sau în ceva. [fr. credule, lat. credulus]

adj. Care crede prea ușor, se încrede ușor în cineva sau ceva. [Cf. fr. crédule, lat. credulus].

creduli, -e, adj. Care crede prea ușor, fără a cerceta mai de aproape, care se încrede lesne în cineva sau în ceva. – Din fr. crédule, lat. credulus. adjectiv credul

adj. Care crede prea ușor, se încrede ușor în cineva sau ceva. [Cf. fr. crédule, lat. credulus]. adjectiv credul

adj. (și s.) care crede prea ușor, se încrede ușor în cineva sau ceva; naiv. (< fr. crédule, lat. credulus) adjectiv credul

adj. (lat. crédulus). Lesne crezător, care crede lesne ceĭa de aude, încrezător. – Fals -úl (după fr. crédule). adjectiv credul

adj. m., pl. credúli; f. credúlă, pl. credúle adjectiv credul

a. care crede lesne tot ce-i se spune. adjectiv credul

creduli, -e, adj. Care crede prea ușor, fără a cerceta mai de aproape, care se încrede lesne în cineva sau în ceva. – Din fr. crédule, lat. credulus. adjectiv credul

creduli, -e, adj. Care crede prea ușor, fără a cerceta mai de aproape; care se încrede lesne în cineva sau în ceva. V. naiv. El, credul, se ridica să plece. BASSARABESCU, V. 5. adjectiv credul

bănuitor