1 |
divandiscuție, ceartă, gâlceavă; sfatul boierilor.
|
2 |
divann. culegere de poezii orientale: Divanul lui Hafiz. substantiv neutru divan
|
3 |
divann., pl. urĭ și e (turc. [d. pers.] divan, de unde și ngr. diváni, scris ntiváni). Pat de lemn lung înșirat pe lîngă părețĭ. Sala de consiliŭ și consiliu sultanuluĭ. Sala de consiliŭ și consiliu domnul [..]
|
4 |
divan(canapea fără spătar) s. n., pl. diváne/divánuri substantiv neutru divan
|
5 |
divan(sfat domnesc) s. propriu n. substantiv neutru divan
|
6 |
divann. od. 1. consiliu domnesc și sala unde se ținea (la Turci și la Români): înaltul Divan; 2. curte de justiție, tribunal suprem prezidat de însuș Domnitorul: alergați îndată la Divan..., judecătorii s’ [..]
|
7 |
divann. 1. od., pat de scânduri înfundat, larg și puțin ridicat (ținând loc în vechile case boierești de pat, canapea, fotoliu, scaune); 2. azi, pat așternut cu covoare: un divan moale ca bumbacul CR. [Tur [..]
|
8 |
divandivan(consiliu de stat);canapea
|
<< diac | dârvală >> |