1 |
hatârhotar.
|
2 |
hatârn. 1. favoare: se hotărî să vie mai mult de hatârul lor ISP.; 2. plăcere, poftă: neputându-le strica hatârul CR. [Turc. HATYR]. substantiv neutru hatâr
|
3 |
hatâr(pop., fam.) s. n., pl. hatấruri substantiv neutru hatâr
|
<< gros | hatman >> |