1 |
panteism concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie. | panteism
|
2 |
panteismdoctrina care-l identifică pe Dumnezeu cu întreg universul, cu fiecare particulă a lui, cu un pom, animal, obiect, sau persoană, toate lucrurile considerându-se că fac parte din el.
|
3 |
panteisms.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu].
|
4 |
panteisms.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu]. substantiv neutru panteism [..]
|
5 |
panteisms. n. concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea se identifică cu întreaga natură. (< fr. panthéisme) substantiv neutru panteism
|
6 |
panteisms. n. substantiv neutru panteism
|
7 |
panteismn. sistema celor ce nu admit alt D-zeu decât o substanță infinită, dela care toate ființele sunt niște moduri. substantiv neutru panteism
|
8 |
panteismConceptie filosofica care identifica zeii sau pe Dumnezeu cu natura.
|
<< cromozom | codru >> |