(1) Natura trinitară a lui Dumnezeu, ca Tatăl, Fiul și Sfântul Duh; (2) Orice model al lui Dumnezeu format din 3 părți, cum ar fi Tată-Mamă-Christ sau Brahma-Vishnu-Shiva.

(Gr. Trias, lat. Trinitas) Doctrina de baza si specifica a revelatiei Noului Testament, dupa care dumnezeirea sau esenta lui Dumnezeu subzista ca treime de persoane sau ipostasuri.

s.f. 1. (În religia creștină) Sfânta Treime. 2. Grup de trei personae, de trei lucruri etc. [Cf. lat. trinitas, fr. trinité].

f. cea mai mare din micile Antile engleze: 380.000 loc. substantiv feminin trinitate

f. cea mai mare din micile Antile engleze: 380.000 loc. invariabil trinitate

s.f. 1. (În religia creștină) Sfânta Treime. 2. Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. [Cf. lat. trinitas, fr. trinité]. substantiv feminin trinitate

s. f. 1. Sfânta Treime. 2. grup de trei divinități, trei persoane sau lucruri care formează o unitate. (< fr. trinité, lat. trinitas) substantiv feminin trinitate

(grup de trei) s. f., g.-d. art. trinitắții substantiv feminin trinitate

f. (lat. trínitas, -átis, d. trinus, triplu). Treime, asociațiune de treĭ: Sfînta Trinitate. substantiv feminin trinitate

f. un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul și sfântul Duh. substantiv feminin trinitate

s. f. (în religia creștină) Treimea divină; Sfânta Treime. ♦ Grup de trei persoane, de trei lucruri etc. care formează o unitate. – Din fr. trinité, lat. trinitas, -atis. substantiv feminin trinitate [..]

o idee esenţială a teologiei creştine care consideră că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt simultan Dumnezeu;