element prim de compunere savantă cu semnificația „casă”, „mediu înconjurător”, „ambianță”. [fr. éco-, it. eco-, cf. gr. oikos – casă]

s. n. pl. (zool.) familie de mamifere imparicopitate, cuprinzînd calul, măgarul, zebra etc.; (la sg.) animal din această familie. (< fr. équidés, cf. lat. equus – cal)

s.m. (în industria cauciucului) Ardere a amestecului de valțuri. [Pron. scórcing / < engl., fr. scorching].

s.f. (Rar) Uzurpare. [Pron. -ți-u-. / < fr. usurpation, lat. usurpatio].

s.f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. [< uzurpa].

s.m. și f. Deținător al unui drept de uzufruct (asupra unui lucru). [Pron. -tu-ar. / cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire].

adj. Care se folosește obișnuit, în mod curent. ♦ Care este în uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis < usus – uz].

adj. De folosință, obișnuit. [< uzita].

vb. I. tr., refl. (Liv.) A (se) întrebuința, a (se) folosi în mod curent. [Cf. fr. usité].

adj. Care ține de uzină; al uzinei. [Cf. fr. usinal].