1 |
uzuáladj. Care se folosește obișnuit, în mod curent. ♦ Care este în uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis < usus – uz].
|
2 |
uzuáladj. Care se folosește obișnuit, în mod curent. ♦ Care este în uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis < usus – uz]. adjectiv uzual
|
3 |
uzuáladj. folosit în mod curent. ◊ frecvent, obișnuit. (< fr. usiuel, lat. usualis) adjectiv uzual
|
4 |
uzuál(-zu-al) adj. m., pl. uzuáli; f. uzuálă, pl. uzuále adjectiv uzual
|
5 |
uzuáladj. (lat. usualis). Pentru întrebuințarea de toate zilele, obișnuit, curent: obĭecte, cuvinte uzuale. Adv. În mod uzual. adjectiv uzual
|
6 |
uzuáluzuali, -e, adj. întrebuințat, folosit în mod obișnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis. adjectiv uzual
|
<< uzitat | uzucapiúne >> |