1 |
voltijor persoană care execută voltije.
|
2 |
voltijors.m. Cel care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. [< fr. voltigeur].
|
3 |
voltijors.m. Cel care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. [< fr. voltigeur]. substantiv masculin voltijor
|
4 |
voltijors. m. 1. acrobat călăreț care execută voltije. 2. cal dresat pentru exerciții de voltijă. (< fr. voltigeur) substantiv masculin voltijor
|
5 |
voltijors. m., pl. voltijóri substantiv masculin voltijor
|
6 |
voltijorm. (fr. voltigeur). Cel ce face voltij. În Francia, în ainte [!] de 1870, un fel de soldațĭ de elită, scunzĭ, așezațĭ la stînga batalionuluĭ. substantiv masculin voltijor
|
7 |
voltijorm. soldat din infanteria ușoară, întrebuințat ca tiralior (= fr. voltigeur). substantiv masculin voltijor
|
<< volt | verticil >> |