Sens abdica
Ce înseamnă abdica ? Aici găsiți 16 sensuri ale cuvântului abdica. Puteți și dumneavoastră să adăugați o definiție pentru abdica
1 |
0
0
abdica (''v.intranz.'') a renunța la tron. | (''fig.'') a renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). | ''forma de persoana a III-a singular le prezent pentru'' abdicare. | ''forma de persoana a II-a s [..]
|
2 |
0
0
abdicavb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].
|
3 |
0
0
abdicavb. intr. 1. a renunța la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna. 3. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare)
|
4 |
0
0
abdicavb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăției.)
|
5 |
0
0
abdicavb., ind. prez. 1 sg. abdíc, 3 sg. și pl. abdícă
|
6 |
0
0
abdicavb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). D [..]
|
7 |
0
0
abdica, vb. I. intranz. A renunţa la tron. (Fig.) A renunţa la ceva (din cauza greutăţilor). [fr. abdiquer, lat. abdicare]
|
8 |
0
0
abdicavb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare].
|
9 |
0
0
abdicavb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare]. verb abdica
|
10 |
0
0
abdicavb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). D [..]
|
11 |
0
0
abdica(a ~) vb., ind. prez. 3 abdícă verb abdica
|
12 |
0
0
abdicav. 1. a se lepăda într’un mod solemn de puterea supremă (vorbind de un împărat, rege sau Domn); 2. fig. a renunța la: a abdica libertatea. verb abdicà
|
13 |
0
0
abdicavb. I. intr. A renunța, voluntar sau constrâns, la tron. ♦ (Fig.) A renunța la ceva, a se resemna; a se lăsa de... [< fr. abdiquer, cf. lat. abdicare]. verb abdica
|
14 |
0
0
abdicavb. I. intr. 1 A renunța la tron sau la exercitarea puterii supreme (de către un Papă). Dacă Măria Sa voiește să abdice, nu putem ști (EMIN.). 2 Fig. A renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților). D [..]
|
15 |
0
0
abdica(a ~) vb., ind. prez. 3 abdícă verb abdica
|
16 |
0
0
abdicav. 1. a se lepăda într’un mod solemn de puterea supremă (vorbind de un împărat, rege sau Domn); 2. fig. a renunța la: a abdica libertatea. verb abdicà
|
| << abandona | acoperi >> |