(''v.tranz.'') a aplica cenzura. | (''fig.'') a exercita un control asupra moravurilor. | ''forma de singular articulat pentru'' cenzură.

vb. I. tranz. A aplica cenzura. Fig. A exercita un control asupra moravurilor. [fr. censurer]

s. f. Control prealabil asupra presei, radioului, televiziunii, spectacolelor, a corespondenţei şi a convorbirilor telefonice; organ care exercită cenzura (1). [fr. censure, lat. censura]

functie care tinde sa interzica dorintelor inconstiente si formatiunilor care deriva din acestea accesul la sistemul pre-constient - constient.

s. f., g.-d. art. cenzúrii; pl. cenzúri substantiv feminin cenzură

s.f. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de cenzor în vechea Romă. 2. Control exercitat asupra publicațiilor și tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control. 3. [..]

s. f. 1. demnitatea și funcția de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise [..]

vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a opri, a interzice (o publicație). 2. (Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr. censurer, it. censurare]. verb tranzitiv cenzura

vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicație). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moțiune de cenzură. 4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, [..]

(a ~) vb., ind. prez. 3 cenzureáză verb tranzitiv cenzura

vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a opri, a interzice (o publicație). 2. (Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr. censurer, it. censurare]. verb tranzitiv cenzura

vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicație). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moțiune de cenzură. 4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, [..]

(a ~) vb., ind. prez. 3 cenzureáză verb tranzitiv cenzura

vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a opri, a interzice (o publicație). 2. (Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr. censurer, it. censurare]. verb tranzitiv cenzura

vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicație). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moțiune de cenzură. 4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, [..]

(a ~) vb., ind. prez. 3 cenzureáză verb tranzitiv cenzura

control prealabil exercitat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune, a corespondenţei şi convorbirilor telefonice.

Am o soþie foarte cultã, ªi nu ca-n alte cãsnicii, Întotdeauna mã ascultã, Sã nu vorbesc, cumva, prostii.

Fetele de pe centurã Sã le cunoascã ar vrea, Dar ºoferu'are cenzurã Pusã de... nevastã-sa!

De-aº fi pe plac lui Dumnezeu, M-aº crede sigur, mare zeu, V-aº pune la picioare banii, Dar cred cã nu mã lasã Anii!

1. Control prealabil exercitat in anumite conditii de unele organe statale asupra publicatiilor, spectacolelor si programelor mass-media. 2. Autoritatea ce exercita acest control.