1 |
FRONTISPICIUn. 1. fața principală a unui mare edificiu; 2. titlul unei cărți, pus la prima pagină și ornat cu figuri sau cu desenuri. substantiv neutru frontispiciu
|
2 |
FRONTISPICIUPartea superioara a fatadei principale a unui edificiu, sau prin extensiune, intreaga fatada principala.
|
3 |
FRONTISPICIUPartea superioară a faţadei unei clădiri.
|
4 |
FRONTISPICIUPartea superioara a fatadei principale a unui edificiu, sau, prin extensiune, intreaga fatada principala.
|
5 |
FRONTISPICIUs.f. 1. Fațada, fața principală a unui edificiu, a unui monument etc. 2. Prima pagină (ilustrată uneori cu viniete) a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ♦ Partea de sus de pe pagin [..]
|
6 |
FRONTISPICIUs.f. 1. Fațada, fața principală a unui edificiu, a unui monument etc. 2. Prima pagină (ilustrată uneori cu viniete) a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ♦ Partea de sus de pe pagin [..]
|
7 |
FRONTISPICIUs. f. 1. partea superioară a fațadei principale a unui edificiu, monument etc. 2. prima pagină a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ◊ partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar. [..]
|
8 |
FRONTISPICIUn. (lat. frontispicium, d. frons, frunte, și -spiciŭ ca în auspiciŭ. V. spectru). Fața principală a unuĭ monument, a unuĭ edificiŭ, a uneĭ cărțĭ. substantiv neutru frontispiciŭ
|
9 |
FRONTISPICIU[ciu pron. ciu] s. n., art. frontispíciul; pl. frontispícii, art. frontispíciile (-ci-i-) substantiv neutru frontispiciu
|
<< FÂNTÂNĂ | FRUNTAR >> |