''(fam.)'' minte, pricepere, judecată; perspicacitate

s.n. (Fam.) Minte, pricepere; perspicacitate. ♦ Cu schepsis = cu judecată, cu chibzuință. [< gr. skepsis].

s.n. (Fam.) Minte, pricepere; perspicacitate. ♦ Cu schepsis = cu judecată, cu chibzuință. [< gr. skepsis]. substantiv neutru schepsis

s. n. (fam.) minte, pricepere; perspicacitate. ♦ cu ~ = cu judecată, cu chibzuință, gândit. (< gr. skepsis) substantiv neutru schepsis

s. n. – 1. (Înv.) Analiză, investigare. – 2. Sens, semnificație. Ngr. σϰέψις (Gáldi 248). Sec. XVIII, înv. substantiv neutru schepsis

(fam.) s. n. substantiv neutru schepsis

n., fără pl. (ngr. sképsis. V. sceptic). Fam. Pricepere, minte, inteligență ( maĭ ales în loc. adv cu schepsis): făcut cu schepsis. substantiv neutru schepsis

n. pricepere, noimă: făcut cu schepsis; cu schepsis, cu șic, cu haz. [Gr. mod.]. substantiv neutru schepsis

s. n. (Fam.) Minte, pricepere, judecată; perspicacitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită). – Din ngr. sképsis. su [..]