1 |
vindicativ care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare.
|
2 |
vindicativadj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna].
|
3 |
vindicativadj. Înclinat, pornit către răzbunare; răzbunător. [< fr. vindicatif, cf. lat. vindicare – a răzbuna]. adjectiv vindicativ
|
4 |
vindicativadj. răzbunător. (< fr. vindicatif) adjectiv vindicativ
|
5 |
vindicativ(livr.) adj. m., pl. vindicatívi; f. vindicatívă, pl. vindicatíve adjectiv vindicativ
|
6 |
vindicativadj. (fr. vindicatif, d. lat. vindicare, vindicatum, a răzbuna). Pornit spre răzbunare, răzbunător: om, caracter vindicativ. Adv. În mod vindicativ. adjectiv vindicativ
|
7 |
vindicativa. care caută să-și răsbune, care nu iartă. adjectiv vindicativ
|
8 |
vindicativvindicativi, -e, adj. (Livr.) Răzbunător. – Din fr. vindicatif. adjectiv vindicativ
|
9 |
vindicativnerăzbunător
|
<< Chicago | fericire >> |