1 |
APOTEOZÁvb. v. cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.
|
2 |
APOTEOZÁvb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză]. adjectiv apoteoza
|
3 |
APOTEOZÁvb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză].
|
4 |
APOTEOZÁvb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)
|
5 |
APOTEOZÁvb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. apoteozéz, 3 sg. și pl. apoteozeáză
|
6 |
APOTEOZÁvb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză].
|
7 |
APOTEOZÁvb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză]. verb tranzitiv apoteoza [..]
|
8 |
APOTEOZÁ(a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozeáză verb tranzitiv apoteoza
|
9 |
APOTEOZÁvb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză]. verb tranzitiv apoteoza [..]
|
10 |
APOTEOZÁvb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser) verb tranzitiv apoteoza
|
11 |
APOTEOZÁ(a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozeáză verb tranzitiv apoteoza
|
12 |
APOTEOZÁvb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză]. verb tranzitiv apoteoza [..]
|
13 |
APOTEOZÁvb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser) verb tranzitiv apoteoza
|
14 |
APOTEOZÁ(a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozeáză verb tranzitiv apoteoza
|
15 |
APOTEOZÁvb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser) verb tranzitiv apoteoza
|
<< APOTEÓTIC | APOTROPÁIC >> |