s. n. (Învechit) Fir de mătase sau de bumbac răsucit și mercerizat, folosit la brodat sau la împletit. – Tc. tire-iplik. substantiv neutru tiriplic

n., pl. urĭ (turc. tire iplik, d. tiré, ață de bumbac și iplik, ață; sîrb. tiriplik). Sud. Ață albă de cusut care se vinde în scul. Adv. Strună: treaba merge tiriplic. V. bumbăcel. substantiv neutru t [..]

n. bumbăcel de împletit (de coloare albă, roșie sau albastră): cearșaf cu împletituri de tiriplic OD. [Turc. TIRE IPLIK, fir de bumbac]. ║ adv. strună (cf. găitan): 4treaba merge tiriplic. substantiv [..]

1. 1)pe langă sensul clasic de fir textil- derivat din limba turcă ,cuvântul ar avea în Muntenia şi semnificaţia ipotetică de linguriţă cu care cei mici mănâncă căcuţă spre a avea noroc la maturitate 2)pulete,nime-nlume,sotto zero,agarici,fantoşa, Exemple: 1)unde ţine tiriplicu' cu care mânca rahat când era mic,la el cred că sigur s-a transfor [..]