1 |
zigzágs.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrânde; linie frântă. ◊ În zigzag = în linie frântă. [< fr. zigzag].
|
2 |
zigzágn., pl. urĭ (fr. zigzag, d. germ. zick-zack). Linie frîntă: fulgeru face zigzagurĭ. În zigzag, făcînd zigzagurĭ: un bețiv care merge în zigzag. substantiv neutru zigzag
|
3 |
zigzágn. 1. șir de linii formând între ele unghiuri alternativ ieșite și intrate; 2. fig. schimbări dese și alternative de purtare. substantiv neutru zigzag
|
4 |
zigzágs.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrânde; linie frântă. ◊ În zigzag = în linie frântă. [< fr. zigzag]. substantiv neutru zigzag
|
5 |
zigzágs. n. linie frântă. ♦ în ~ = zigzagat. (< fr. zigzag) substantiv neutru zigzag
|
6 |
zigzágs. n. pl. zigzáguri substantiv neutru zigzag
|
7 |
zigzágn., pl. urĭ (fr. zigzag, d. germ. zick-zack). Linie frîntă: fulgeru face zigzagurĭ. În zigzag, făcînd zigzagurĭ: un bețiv care merge în zigzag. substantiv neutru zigzag
|
8 |
zigzágn. 1. șir de linii formând între ele unghiuri alternativ ieșite și intrate; 2. fig. schimbări dese și alternative de purtare. substantiv neutru zigzag
|
9 |
zigzágoscilatorul ZigZag.
|
10 |
zigzágzigzag
|
<< ZIGZÁC | zigzag >> |